Poemele atent caligrafiate ale Radmilei POPOVICI din volumul „Apa care isi bea mainile” sunt ale transferului fiintei intr-o lume de dinainte de in-fiintare, a primordiilor si elementarului: „ma numesc apa” este titlul unui poem. Textele sunt ale apei care isi bea mainile, ale copacului care isi plange poemele, ale aerului care ia foc si ale zborului „violent” al aripilor pasarilor si ingerilor.In „Apa care isi bea mainile”, Radmila Popovici scrie o poezie fara „metafore rujate” si „versuri incalcite”, ca o fuga in sine, cat mai adanc.Ioan HOLBAN
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.